(1) Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.