(1) În scopul aplicării art. 338 și 339, gazul natural este supus accizelor și accizele devin exigibile la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizați potrivit legii direct către consumatorii finali din România.(1^1) O entitate care produce gaz natural pentru uz propriu este considerată, în sensul aplicării alin. (1), atât producător, cât și consumator final. (la 05-12-2024, Articolul 356 , Sectiunea a 6-a , Capitolul I , Titlul VIII a fost completat de Punctul 23. , Articolul VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 138 din 4 decembrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1222 din 5 decembrie 2024 ) (2) Operatorii economici autorizați în domeniul gazului natural au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă înainte de desfășurarea activității cu gaz natural, în condițiile prevăzute în normele metodologice. (la 24-12-2020, Alineatul (2) din Articolul 356 , Sectiunea a 6-a , Capitolul I , Titlul VIII a fost modificat de Punctul 176, Articolul I din LEGEA nr. 296 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1269 din 21 decembrie 2020 ) (3) Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor care nu are sediu stabil în România, accizele devin exigibile la furnizarea către consumatorul final și se plătesc de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.(4) Prin excepție de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de gaz natural utilizat pentru menținerea capacității de a transporta și de a distribui gaz natural, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu. (la 08-03-2024, Articolul 356 , Sectiunea a 6-a , Capitolul I , Titlul VIII a fost completat de Punctul 8. , Articolul I din LEGEA nr. 33 din 4 martie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 5 martie 2024 )